Marian Giurea avea doar 47 de ani când a fost răpus de coronavirus într-un spital din Paris, pe 10 aprilie. Înainte să-şi dea ultima suflare, românul, care trăia de mulţi ani în Franţa, a făcut unei rude câteva confesiuni sfâşietoare, care au rămas înregistrate în telefonul său a relatat publicația Adevarul, miercuri 15 aprilie.

Şoferul român de TIR care lucra în Franţa, unde se stabilise de 17 ani, după ce plecase din România, de la Alunu – Vâlcea, în căutarea unei vieţi mai bune, a intrat în atenţia publicului cu o lună înainte de a se îmbolnăvi.

A postat pe Faceboook în luna martie părerea sa legată de noul coronavirus, gânduri care, la vremea respectivă, erau împărtăşite, de altfel, de mulţi oameni care nu credeau, ca şi el, în pericolul prezentat de noua boală.

Apoi, la începutul lui aprilie, Marian Giurea a contractat virusul, fiind internat într-un spital din Paris, unde timp de opt zile s-a luptat pentru viaţa lui, mai mult singur, având în vedere confesiunile pe care le-a făcut de pe patul de spital unuia dintre cumnaţii săi. Confesiuni care, ulterior, au fost descoperite în telefon, sub formă de înregistrări audio, de către fiul său şi date publicităţii de presa locală din Gorj – ”Gorjeanul” şi postate şi pe You Tube.

Mărturisirile lui Marian Giurea pe patul de spital sunt absolut sfâşietoare şi demonstrează că nici măcar naţiuni puternice, precum cea franceză, nu au intrat pregătite în lupta cu „inamicul nevăzut”, cum a fost numit noul coronavirus. Sunt patru înregistrări făcute, cel mai probabil, în zile diferite.

Mult prea slăbit, bărbatul a preferat să-şi înregistreze răspunsurile, în loc să scrie, iar acestea au rămas în telefon.   

Următoarea mărturie este de-a dreptul dureroasă şi reflectă atât neputinţa omului, cât şi a unui sistem medical aflat în lupta cu o boală necunoscută:

„Nişte curve – doctorii ăştia, nişte împuţiţi. Te bagă la aparate, apoi nu te mai bagă în seamă. Dacă scapi, scapi, dacă nu, te ia dracu”.  

Dacă o să scap, scap, dacă nu, pa“  

Spre final, după cum reiese din declaraţii, deşi se vedea tot mai neputincios, Marian Giurea nu voia încă să renunţe la luptă, după cum reiese din limbajul său, singura armă care i-a mai rămas la dispoziţie: „M-au chinuit trei zile, nu mai am aer deloc. Fu…-i cu aparatura lor. Băga-şi-ar în mă-sa, sunt vorbiţi să omoare pe toată lumea.”

Iar ultima destăinuire pare a omului împăcat oarecum în faţa destinului: „Sunt la Reanimare. Dacă o să scap, scap, dacă nu, pa. Nu se ocupă nimeni de tine. În Reanimare ar trebui să stea unul lângă tine… Aşa… te lasă până îţi pierzi toate speranţele”.

Fiul lui Marian

Îmi e frică să mă opresc din vorbit, ca să nu mă gândesc că moare tata”

Alături de Marian Giurea, în lupta inegală cu boala, s-a aflat familia sa, dacă nu întotdeauna fizic, măcar cu gândul. Fiul de 19 ani, Andrei, a povestit unui prieten al tatălui său, Remus Radu, drama la care a fost părtaş: „Îmi e frică să mă opresc din vorbit, ca să nu mă gândesc că moare tata. Gândul ăsta e insuportabil”, i-a mărturisit tânărul, după ce a aflat că părintele său este infectat cu virusul COVID-19.„

Indiferenţa şi nepăsarea creează drame”, a scris prietenul apoi pe Facebook, dând exemplu povestea lui Marian Giurea, despre ceea ce la început a crezut că este „o răceală puţin mai serioasă”, care ulterior s-a dovedit un „temut virus”.

„Boala care nu ţine cont de fapte bune”

După o scurtă descriere a situaţiei şi a vâlceanului – „prietenul meu” – aflat în „ultima sa bătălie, lupta pentru viaţa lui”, i-a îndemnat pe oameni să nu mai trateze problema cu indiferenţă, nepăsare şi să respecte măsurile de securitate sanitară recomandate: păstrarea unei distanţe de cel puţin un metru faţă de alte persoane, purtarea măştilor şi mănuşilor de protecţie, o igienă corespunzătoare şi mai ales să evite ieşirile cu excepţia situaţiilor urgente.

„Coronavirus, o boală care nu ţine cont de fapte bune, rasă sau religie. Nu iartă pe nimeni! Poate s-a slăbit pe flancuri armata din ceruri a lui Dumnezeu şi se fac recrutări!”, a mai spus Radu convins că acolo va ajunge şi prietenul său „dacă va pierde lupta cu acest inamic invizibil”.

„Ca să vedeţi că această boală nu ţine cont de faptele tale bune, dacă eşti o persoană dreaptă, integră, răufăcător, dacă eşti fumător, băutor înrăit sau nu. Nu ţine cont dacă eşti un credincios practicant sau ateu, această boală atacă pe oricine, îi atacă pe toţi, dar mai ales pe cei neatenţi şi pe cei neprotejaţi. Am scris despre această situaţie tragică în speranţa că va declanşa un semnal de alarmă în minţile şi inimile noastre, ale tuturor”, a mai scris Remus Radu pe pagina sa de socializare.