O situație geopolitică complexă, comparabilă cu anii 1945 și 1989, se profilează la orizont, iar România pare prinsă în mediocritate. Avertismentul vine de la un expert de la Universitatea Oxford, Corneliu Bjola, care trage un semnal de alarmă asupra lipsei de viziune și a inconsistenței politicii externe românești.
De 17 ani, de la aderarea la NATO și UE, România pare să fi stagnat. Eșecurile se acumulează: intrarea în Spațiul Schengen se amână, iar aderarea la OECD rămâne un vis îndepărtat. Țări precum Mexic, Columbia sau Costa Rica ne-au depășit în acest sens. Ce ne diferențiază de aceste țări? Lipsa unei politici externe coerente și consecvente, combinată cu o incapacitate a politicienilor de a-și ascunde incompetența.
Comparând situația României cu cea a Poloniei, principalul nostru aliat de pe flancul estic al NATO, contrastul devine evident. Președinții americani au vizitat Varșovia de mai multe ori, în timp ce România rămâne nevizitată, indiferent de administrația de la Washington. Polonia, parte a Triunghiului de la Weimar, colaborează strâns cu Franța și Germania, consolidându-și astfel poziția pe scena internațională. Și noi, când vom înțelege importanța unor alianțe strategice solide?
Expertul de la Oxford subliniază mediocritatea clasei politice românești, comparând situația actuală cu cea de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și cu anii 1989. Politicienii români, inclusiv candidații la președinție, nu posedă, în marea lor majoritate, cunoștințele minime necesare pentru a conduce politica externă a țării. Lipsa unei viziuni clare și a experienței în relațiile internaționale este alarmantă.
Bjola avertizează asupra pericolelor care pândesc, amenințări globale ignorate de clasa politică românească, preocupată în principal de politica internă. „Pericolul pândeste, dar la București, în politica românească, nu se discută despre acest lucru,” subliniază el, evidențiind o lipsă de viziune și un egoism al elitelor politice. Este o situație preocupantă, în care ne lăsăm purtați de val, fără o strategie clară.
Polonia, în contrast, oferă un exemplu de proactivitate și de colaborare strategică. Țara reușește să negocieze cu marile puteri europene, Germania, Franța și Marea Britanie, și își asigură securitatea prin proiecte vizibile. Ar trebui să învățăm din exemplul lor, sau vom continua să stăm pe margine, spectatori pasivi ai propriului destin?
Triunghiul de la Weimar, un organism care a devenit din ce în ce mai activ, este un exemplu concret al colaborării strategice eficiente. Participarea Romaniei la acest organism ar fi esențială pentru a menține unitatea Est-Vest. Marea Britanie și-a manifestat și ea dorința de implicare, oferind un semnal de optimism.
Bjola menționează și alte exemple de proiecte comune, cum ar fi inițiativa de creare a rachetelor de rază lungă de acțiune, la care participă Franța, Marea Britanie, Germania și Polonia, dar nu și România. Această absență subliniază marginalizarea României în proiectele strategice europene.
Integrarea slabă a sud-estului Europei în structurile europene este o problemă gravă, subliniază Bjola, generată de lipsa de viziune și de proactivitate a politicienilor români. Spre deosebire de țările baltice, cu o prezență semnificativă în Comisia Europeană, România și Bulgaria sunt insuficient conectate la fluxurile decizionale europene.
Un punct de optimism îl reprezintă tratatul de apărare semnat recent între România și Marea Britanie, care vizează consolidarea sprijinului pentru Ucraina. Acest acord, care include crearea unui comitet de coordonare a ajutorului pentru Ucraina și programe de instruire comună, ar putea fi un prim pas spre o implicare mai activă a României în proiectele regionale și internaționale.
Concluzia lui Corneliu Bjola este clară: România trebuie să își consolideze relațiile bilaterale cu statele importante, dar, în același timp, să devină parte activă a unor alianțe și structuri multilaterale mai complexe. Bilateralismul este doar un pas intermediar spre construcții multilaterale eficiente, nu un substitut.
Viitorul geopolitic este incert, iar România se află la o răscruce de drumuri. Este momentul să ne asumăm responsabilitatea și să acționăm pentru o politică externă consistentă și proactivă, pentru a ne asigura un loc de seamă pe scena internațională.