Longevitate și pensionare: Un paradox al secolului XXI

Trăim mai mult decât generațiile anterioare, o realizare remarcabilă a progresului medical și social. Însă acest succes aduce cu sine o provocare majoră: cine va susține sistemul de pensii în viitor? În România, valul de pensionări al celor născuți în epoca Ceaușescu se apropie, iar contextul demografic actual, marcat de îmbătrânirea populației, scăderea natalității și migrația, ridică semne de întrebare privind forța de muncă de mâine.

Această problemă nu este specifică României. Țările UE, Japonia, SUA, Canada și Coreea de Sud se confruntă cu aceeași dilemă a îmbătrânirii populației, care pune presiune pe sistemele de pensii și pe sustenabilitatea economică. Paradoxal, fenomenul este rezultatul unui succes al umanității: creșterea speranței de viață, corelată cu creșterea nivelului de trai. Ruxandra Paul, profesor universitar și cercetător la Amherst College și Universitatea Harvard, subliniază aspectul pozitiv al creșterii speranței de viață, dar atrage atenția asupra provocărilor economice generate de restrângerea bazei de selecție pentru piața muncii și dificultatea de a găsi forță de muncă calificată.

Revoluția longevității, o realitate

Ruxandra Paul predă un curs despre ageism – prejudecata și discriminarea bazată pe vârstă. În cadrul cursului, se discută despre revoluția longevității, o realizare excepțională, adesea prezentată în termeni negativi. Această creștere a speranței de viata (de la 45-50 de ani la nivel global în anii 1950 la peste 84 de ani în Japonia, peste 83 de ani în Franța, peste 81 de ani în Germania, peste 79 în SUA, aproape 76 în România, în prezent) este rezultatul eforturilor susținute ale umanității, al progresului enorm înregistrat în reducerea sărăciei, în cercetarea medicală și tehnică, precum și în dezvoltarea conceptului de drepturi și protecții sociale. Țările dezvoltate sunt principalele beneficiare ale acestei revoluții, guvernele alocând resurse importante pentru susținerea persoanelor vârstnice prin sisteme de pensii și alte politici publice menite să crească nivelul de trai și să reducă riscurile.

Investițiile în cercetare și tehnologii medicale inovatoare au permis eradicarea multor boli considerate incurabile în trecut. Oamenii trăiesc mai mult, sunt mai educați, mai sănătoși. Creșterea economică este strâns legată de creșterea speranței de viață și de scăderea natalității. Femeile au acces la educație și la piața muncii, iar tinerii se concentrează pe carieră, rămânând mai mult timp în sistemul educațional și întemeind familii mai târziu.

Criza demografică – o realitate previzibilă

Criza demografică este o realitate logică și previzibilă, având în vedere creșterea semnificativă a speranței de viață în ultimele decenii. Investițiile actuale în cercetarea științifică pentru extinderea speranței de viață prin tratarea unor boli precum Alzheimer sau cancerul depășesc cu mult investițiile în alte probleme medicale. Silicon Valley a investit masiv în start-up-uri biotech care promit tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte (exemplul lui Jeff Bezos, fondatorul Amazon, care a investit în Altos Labs).

Soluții pentru deficitul de forță de muncă

Există soluții pentru problemele pieței muncii, inclusiv reforma sistemelor de pensii, similară celei din Franța. La nivel internațional, experții recomandă creșterea vârstei de pensionare, dar și măsuri împotriva discriminării bazate pe vârstă. Reforma sistemelor de pensii este o chestiune complexă, creșterea vârstei de pensionare fiind o măsură controversată (vezi protestele din Franța). Există și alte măsuri recomandate, precum campanii împotriva prejudecăților legate de vârstă (campania ONU United Nations Decade of Healthy Ageing și mișcarea #AWorld4AllAges). Imigrația reprezintă o soluție parțială și controversată. Multe țări încearcă să stimuleze creșterea natalității prin politici publice, dar cu dificultate (exemplul Japoniei). Provocarea constă în găsirea unui nou echilibru.

Obstacole și perspective

Există obstacole pentru familiile care doresc mai mulți copii: creșterea costurilor locuințelor, educației, cerințe mai mari de angajare. Concediile parentale mai lungi pot afecta revenirea la serviciu și șansele de promovare. Multe guverne au implementat măsuri de sprijin pentru familiile cu copii (concedii parentale plătite, alocații), dar rezultatele nu sunt întotdeauna semnificative.

Pe măsură ce dezvoltarea economică avansează, natalitatea va scădea. Soluția constă în adaptarea politică, socială, economică și culturală la aceste schimbări. Trebuie să redescoperim și să apreciem înțelepciunea persoanelor vârstnice, să le valorizăm contribuțiile și să combatem discursurile politice care le marginalizează și prezintă relațiile intergeneraționale ca pe un conflict.

Este esențial să recunoaștem importanța cetățenilor vârstnici în susținerea economiei, în sprijinirea tinerilor și în transmiterea experienței de viață. Valorificarea potențialului acestei generații este crucială pentru construirea unui viitor echilibrat și prosper.

Ruxandra Paul. FOTO: Arhiva personala