Botoșani: Secretele Luxului Medieval al „Orașului Doamnelor”

Știați că în inima Moldovei, la Botoșani, exista o curte domnească dedicată exclusiv doamnelor voievodale? Nu doar un refugiu, ci o adevărată „capitală” a luxului medieval, un sanctuar de liniște departe de intrigile curții princiare.

Targul Doamnei, așa cum a fost numit oficial în secolul al XV-lea, a devenit apanajul doamnelor Moldovei, începând cu Maria Voichita, soția lui Ștefan cel Mare. O recompensă regală, poate? O modalitate de a-și asigura veniturile și un refugiu sigur, departe de tumultul vieții politice.

Simbolul acestei „capitale” a fost paunul, cu coada lui magnifică, reprezentat chiar în heraldică. Imaginea lui evocă imaginea grădinilor luxuriante ale curții domnești, amplasată în incinta Manastirii Popauti, ctitorie a lui Ștefan cel Mare.

Securitate și opulență se întrepătrundeau în acest spațiu fortificat. Elena Rareș, soția lui Petru Rareș, a contribuit semnificativ la dezvoltarea curții, ctitorind două biserici impresionante: Sfântul Gheorghe și Uspenia. Cladiri impunătoare, cerdacuri largi și o grădină cu pauni și căprioare, toate contribuiau la atmosfera de lux și confort.

Și care era secretul protecției? Un turn de supraveghere, strategic amplasat în centrul curții. Paunii, deveniți emblema orașului, au fost chiar imortalizați în bijuterii oferite Elenei Rareș de către localnici, un simbol al eleganței și al statutului nobiliar al doamnelor.

Dar timpul nemilos și-a spus cuvântul. Odată cu mutarea capitalei la Iași, în secolul al XVIII-lea, Botoșaniul și-a pierdut treptat importanța. Curtea domnească a intrat în ruină, iar materialele au fost folosite în construcții ulterioare. Doar un zid al Mănăstirii Popauti mai aminteste astăzi de fastul de altădată.

Însă povestea „Orașului Doamnelor” rămâne un capitol captivant al istoriei medievale românești. Nu-i așa că este fascinant să ne imaginăm viața la această curte domnească, departe de tumultul și intrigile curții princiare?